Era o zi însorită în București și centrul orașului era plin de energie și culoare.

It was a sunny day in Bucharest and the city center was full of energy and color.

Adrian, Maria și Dragoș se plimbau pe Calea Victoriei, vorbind și râzând împreună.

Adrian, Maria, and Dragoș were walking along Victoriei Avenue, talking and laughing together.

Cei trei prieteni erau în căutarea unei aventuri în capitală și erau deschiși la orice fel de surprize le rezervă orașul.

The three friends were looking for an adventure in the capital and were open to whatever surprises the city had in store for them.

La un moment dat, Adrian, care era mereu distrat de natura sa visătoare, a zărit în depărtare o siluetă nemișcată.

At one point, Adrian, who was always distracted by his dreamy nature, spotted a motionless silhouette in the distance.

Era o statuie reprezentând un poet celebru, însă Adrian, cu privirea lui neatență, a crezut că este un artist de stradă care imita statuile vii.

It was a statue representing a famous poet, but Adrian, with his absent-minded gaze, thought it was a street artist imitating living statues.

Incântat de ideea de a interacţiona cu un performer local, a scos repede câțiva lei din portofel și s-a apropiat pentru a-i arăta aprecierea prin aruncarea monedelor în pălărie.

Excited about the idea of interacting with a local performer, he quickly took out a few lei from his wallet and approached to show his appreciation by throwing the coins into the hat.

Maria și Dragoș, observând scena, au început să râdă în hohote.

Maria and Dragoș, noticing the scene, started laughing uncontrollably.

Adrian, concentrat asupra "performerului", nici nu și-a dat seama de confuzie până când nu a văzut că banii săi ricoșează de pe pălăria de piatră a statuii.

Adrian, focused on the "performer," didn't even realize the confusion until he saw his money bouncing off the stone hat of the statue.

"Adriane, ce faci?

"Adrian, what are you doing?

Asta e o statuie!

That's a statue!"

" a strigat Maria prin râsete, în timp ce Dragoș își ținea stomacul de hohotele care îl cuprinseseră.

Maria shouted amid laughter, while Dragoș held his stomach from the laughter that had taken over him.

Roșu la față și cu o ușoară zâmbetă pe buze, Adrian și-a dat seama de eroarea sa și a râs și el de situație.

Blushing and with a slight smile on his face, Adrian realized his mistake and he laughed at the situation too.

A privit în jur să vadă dacă alți trecători asistaseră la scena sa amuzantă, însă nimeni altcineva nu părea să acorde atenție.

He looked around to see if any other passersby had witnessed his funny mishap, but no one else seemed to pay attention.

"Păi, cel puțin am încercat să susțin arta locală", a spus el într-un final, ridicând din umeri și alăturându-se prietenilor săi care încă mai râdeau.

"Well, at least I tried to support local art," he finally said, shrugging and joining his friends who were still laughing.

Cu acest incident comic, cei trei s-au simțit și mai uniți și și-au continuat plimbarea prin București, povestindu-le și altor prieteni întâmplarea amuzantă.

With this comic incident, the three felt even closer and continued their walk through Bucharest, recounting the funny experience to other friends.

Iar de atunci, Adrian a fost mult mai atent când încerca să distingă artiștii stradali de obiectele de artă statice.

And since then, Adrian was much more careful when trying to distinguish street artists from static art objects.

Această mică aventură a devenit o poveste de suflet, amintită adesea cu zâmbetul pe buze la întâlnirile lor viitoare.

This little adventure became a heartwarming story, often remembered with a smile on their faces at their future meetings.