În pădurea de un roșu și galben aprins, un grup de elevi mergea încet pe cărările Piatra Craiului, pregătiți să descopere frumusețea parcului național.

In the forest of bright red and yellow, a group of students was slowly walking along the trails of the Piatra Craiului, ready to discover the beauty of the national park.

Printre ei, Andrei pășea în liniște, simțind cum frunzele uscate foșnesc sub picioare.

Among them, Andrei was stepping quietly, feeling the dry leaves rustle beneath his feet.

Uitându-se în jur, el era cuprins de magie, fermecat de frumusețea toamnei.

Looking around, he was enveloped in magic, captivated by the beauty of autumn.

Peisajul era spectaculos.

The landscape was spectacular.

Crestele de calcar ale muntelui Piatra Craiului se întindeau impunătoare, sub un cer de un albastru clar.

The limestone ridges of the Piatra Craiului mountain stretched imposingly beneath a clear blue sky.

Aerul era rece, iar razele soarelui abia reușeau să încălzească frunzele, dar Andrei simțea căldura naturii.

The air was cold, and the sun's rays barely managed to warm the leaves, but Andrei felt the warmth of nature.

Înainte de excursie, Andrei cercetase istoria parcului.

Before the excursion, Andrei had researched the park's history.

El descoperise o veche legendă dacică, despre un ritual secret ce se desfășura acolo.

He discovered an old Dacian legend, about a secret ritual that took place there.

Era o poveste pe care ar fi vrut să o împărtășească colegilor săi, însă de fiecare dată când încerca să vorbească, simțea cum îi crește un nod în gât.

It was a story he wanted to share with his classmates, but every time he tried to speak, he felt a lump growing in his throat.

”Andrei, la ce te gândești?

"Andrei, what are you thinking about?"

” l-a întrebat Ion, colegul său, destul de sceptic.

asked Ion, his classmate, somewhat skeptical.

”La o legendă despre locul acesta,” a răspuns el, ezitând, simțind cum privirile colegilor săi se îndreptau spre el.

"About a legend of this place," he replied, hesitating, feeling his classmates' gazes turn towards him.

Ion a zâmbit ironic, dar Mirela, o colegă cu părul prins în coadă, s-a arătat interesată.

Ion smiled ironically, but Mirela, a classmate with her hair tied up, showed interest.

”Chiar?

"Really?

Povestește!

Tell us!

Sună captivant,” a spus Mirela, privindu-l cu acea încurajare pe care Andrei nu o întâlnise des.

It sounds fascinating," said Mirela, looking at him with an encouragement Andrei had not often encountered.

Înviorat de curajul ei, Andrei a respirat adânc.

Revived by her courage, Andrei took a deep breath.

În acel moment a început să povestească despre ritualurile dacice.

At that moment, he began to tell the story about the Dacian rituals.

Despre cum, în nopțile lungi de toamnă, străvechii daci veneau aici și chemau spiritele naturii, aducând ofrande pentru protecție și fertilitate.

About how, on the long autumn nights, the ancient Dacians would come here and call upon the spirits of nature, offering gifts for protection and fertility.

Relata cum stâncile și copacii erau martorii acelor vremuri demult uitate.

He recounted how the rocks and trees were witnesses to those long-forgotten times.

Pe măsură ce povestea prindea viață, grupul s-a oprit să-l asculte.

As the story came to life, the group stopped to listen.

Chiar și Ion părea interesat acum, uitând de scepticismul de la început.

Even Ion seemed interested now, forgetting his earlier skepticism.

Andrei, simțind atenția lor, a continuat cu mai multă siguranță, simțind cum teama i se risipise.

Andrei, feeling their attention, continued with more confidence, feeling his fear dissipate.

Când și-a încheiat povestea, grupul și-a reluat drumul, dar acum discuta cu entuziasm despre povești și legende.

When he finished his story, the group resumed their walk, but now they were enthusiastically discussing stories and legends.

Andrei, acum mai relaxat, a zâmbit spre Mirela, care i-a întins o mână prietenească.

Andrei, now more relaxed, smiled at Mirela, who offered him a friendly hand.

”A fost fascinant!

"It was fascinating!

Îți mai știm noi și alte legende?

Do you know any other legends?"

” a întrebat ea.

she asked.

Cu inima mai ușoară, Andrei a încuviințat.

With a lighter heart, Andrei nodded.

Împreună, au pornit într-o discuție animată, lăsând în urmă timiditatea care-l ținuse în umbră atâta timp.

Together, they embarked on a lively discussion, leaving behind the shyness that had kept him in the shadows for so long.

Acum, bucuria descoperirii îi cuprinsese pe toți, iar regele tăcerii devenise povestitorul clasei.

Now, the joy of discovery had captivated them all, and the king of silence had become the storyteller of the class.

Piatra Craiului nu fusese niciodată mai vie ca acum, sub soarele de toamnă, în preajma prietenilor nou-descoperiți.

Piatra Craiului had never been more alive than now, under the autumn sun, in the company of newfound friends.