Ninsoarea cădea peste Sibiu cu fulgi mari și pufoși.

The snow was falling over Sibiu with big, fluffy flakes.

Orașul strălucea sub lumina blândă a felinarelor, iar mirosul de scorțișoară și vin fiert se răspândea pe străzile pietruite.

The city was glowing under the gentle light of the lanterns, and the scent of cinnamon and mulled wine spread through the cobbled streets.

Într-un colț liniștit al pieței centrale, o mică cafenea, "Cafeneaua lui Mihai", atrăgea trecătorii cu căldura sa primitoare.

In a quiet corner of the central square, a small café, "Cafeneaua lui Mihai," enticed passersby with its welcoming warmth.

Andrei stătea singur la o masă de lângă fereastră.

Andrei was sitting alone at a table by the window.

Și-a frecat mâinile pentru a-și încălzi degetele înghețate.

He rubbed his hands together to warm his frozen fingers.

Mihai, prietenul său din copilărie și proprietarul cafenelei, venea în întâmpinarea lui cu o ceașcă aburindă de cafea.

Mihai, his childhood friend and the café's owner, approached him with a steaming cup of coffee.

— La ce te gândești? a întrebat Mihai, așezându-se alături.

"What are you thinking about?" Mihai asked, sitting down beside him.

Andrei suspină adânc.

Andrei sighed deeply.

Ochii săi urmăreau fulgii care se loveau de geam.

His eyes followed the flakes as they hit the window.

— La familie, spuse el încet.

"About family," he said softly.

N-am mai vorbit de ani buni.

"I haven’t talked to them for years.

Vreau să-i văd de Crăciun.

I want to see them for Christmas."

Mihai dădu din cap înțelegător.

Mihai nodded understandingly.

Clopoțeii de Crăciun atârnați deasupra ușii sunară ușor, anunțând sosirea unei cliente noi.

The Christmas bells hanging above the door jingled softly, announcing the arrival of a new customer.

Ioana, o tânără bine dispusă și plină de energie, intră cu obrajii roșii de frig.

Ioana, a cheerful young woman full of energy, entered with cheeks flushed from the cold.

— Salutare, băieți! Ce se mai aude? zise ea cu un zâmbet larg, așezându-se.

"Hey, guys! What's new?" she said with a broad smile, taking a seat.

Andrei zâmbi forțat, iar Mihai schimbă imediat subiectul.

Andrei forced a smile, and Mihai immediately changed the subject.

Însă, în mijlocul conversației, o durere pătrunzătoare în piept îl făcu pe Andrei să tresară.

However, in the middle of the conversation, a sharp pain in his chest made Andrei wince.

Se opri din vorbit și își duse mâna la piept.

He stopped talking and clutched his chest.

— Andrei, ești bine? întrebă Ioana îngrijorată.

"Andrei, are you okay?" Ioana asked worriedly.

Durerea devenea tot mai intensă.

The pain became increasingly intense.

Mihai se ridică brusc și telefonă la ambulanță.

Mihai got up abruptly and called an ambulance.

Andrei, înfricoșat dar hotărât, scoase mobilul și formă numărul familiei.

Andrei, scared but determined, pulled out his phone and dialed his family's number.

Era timpul să rupă tăcerea.

It was time to break the silence.

Cu glas tremurând, începu să vorbească.

With a trembling voice, he began to speak.

— Tată, sunt Andrei.

"Dad, it's Andrei.

Vreau... să-mi cer iertare.

I want... to apologize.

Vreau să vă văd de Crăciun.

I want to see you for Christmas."

Vocea de la celălalt capăt al firului părea uimită, dar deschisă.

The voice on the other end sounded surprised but open.

Andrei își lua rămas bun promițând că va merge să îi vadă cât de curând posibil.

Andrei said goodbye, promising to visit as soon as possible.

Când ambulanța a sosit, el știa că a făcut pașii necesari pentru a-și repara trecutul.

When the ambulance arrived, he knew he had taken the necessary steps to mend his past.

La spital, Mihai și Ioana nu l-au lăsat singur.

At the hospital, Mihai and Ioana didn't leave him alone.

Peste câteva ore, a sosit și familia lui.

A few hours later, his family arrived.

Mama sa l-a îmbrățișat strâns, lacrimi de bucurie șiroindu-i pe obraji.

His mother embraced him tightly, tears of joy streaming down her cheeks.

Tatăl său l-a bătut pe spate cu afecțiune.

His father patted him affectionately on the back.

Crăciunul acela a fost special.

That Christmas was special.

Andrei învățase să prețuiască familia mai presus de mândrie și greșeli trecute.

Andrei had learned to value family above pride and past mistakes.

În acea cafenea călduroasă și în spitalul rece, Andrei descoperise esența adevăratei reconcilieri.

In that warm café and in the cold hospital, Andrei discovered the essence of true reconciliation.

Trecutul nu mai conta, doar prezentul și viitorul împreună cu cei dragi.

The past no longer mattered, only the present and future with loved ones.

Zăpada continua să cadă în Sibiu, acoperind orașul într-o mantie albă, ca o nouă șansă oferită tuturor celor dispuși să o accepte.

The snow continued to fall in Sibiu, covering the city in a white mantle, like a new chance offered to all those willing to accept it.

Crăciunul era cu adevărat despre familie, iertare și iubire, un adevăr pierdut și regăsit în sufletul lui Andrei.

Christmas was truly about family, forgiveness, and love, a truth lost and found again in Andrei's heart.