Luminile calde ale ferestrei casei Freelancer străluceau feeric, reflectându-se pe zăpada proaspăt căzută.

The warm lights of the window of the Freelancer house shimmered enchantingly, reflecting on the freshly fallen snow.

Atmosfera de Crăciun îmbrățișa încăperea cu ornamente colorate și miros delicios de turtă dulce.

The Christmas atmosphere embraced the room with colorful ornaments and a delicious scent of gingerbread.

Muzica lină se auzea în surdină, creând o liniște plăcută.

Soft music played in the background, creating a pleasant tranquility.

Darius stătea la o masă, cu laptop-ul deschis în fața lui.

Darius sat at a table, with his laptop open in front of him.

Degetele sale tremurau ușor peste tastatură.

His fingers trembled slightly over the keyboard.

Proiectul școlar era complet.

The school project was complete.

O săptămână de muncă intensă.

A week of intense work.

Totuși, ideea de a-l prezenta în fața clasei îi strângea stomacul.

Yet, the idea of presenting it in front of the class made his stomach tighten.

Mihaela, prietena lui de încredere, se așeză lângă el.

Mihaela, his trustworthy friend, sat down next to him.

„Darius, știi că poți să faci asta.

"Darius, you know you can do this.

Ești pregătit”, i-a spus ea cu vocea ei caldă care-l încurajase de atâtea ori.

You are ready," she told him with her warm voice that had encouraged him so many times.

El dădu din cap, încercând să zâmbească.

He nodded, trying to smile.

Raluca era la o altă masă, cu privirea concentrată asupra unui caiet, dar mereu atentă la conversația lor.

Raluca was at another table, her gaze focused on a notebook, but always attentive to their conversation.

Ea părea distantă, însă în adâncul sufletului își dorea să ajute.

She seemed distant, yet deep down she wanted to help.

De data aceasta, Raluca se uită la Darius și îi spuse fără ezitare: „Poate ar trebui să repetăm împreună.

This time, Raluca looked at Darius and said without hesitation, "Maybe we should practice together.

Uneori funcționează mai bine în echipă.

Sometimes it works better as a team."

”Darius se simți ciudat la început.

Darius felt strange at first.

Nu era obișnuit să fie ajutat de cineva în afară de Mihaela.

He wasn't used to being helped by someone other than Mihaela.

Totuși, propunerea părea sinceră, așa că acceptă.

However, the offer seemed sincere, so he accepted.

Zilele următoare se întâlniră la Freelancer’s Home, pentru a-și îmbunătăți prezentarea.

In the following days, they met at Freelancer's Home, to improve their presentation.

Ziua prezentării sosise.

The day of the presentation arrived.

Inima lui Darius bătea să-i spargă pieptul.

Darius' heart was pounding in his chest.

Sala de clasă era tăcută, colegii așteptau în tăcere.

The classroom was silent, his classmates waiting in silence.

Începu cu vocea tremurândă, dar din colțul ochiului o văzu pe Mihaela zâmbindu-i încurajator.

He began with a trembling voice, but from the corner of his eye, he saw Mihaela smiling encouragingly at him.

Raluca, pe bancă, îi făcu un semn discret, de parcă i-ar fi spus „Ești mai bun decât crezi”.

Raluca, from her desk, gave him a discreet sign, as if saying, "You're better than you think."

Acea clipă de conexiune îi dădu puterea de care avea nevoie.

That moment of connection gave him the strength he needed.

Vorbele curgeau acum mai fluid și cu încredere în fiecare idee.

The words now flowed more smoothly and with confidence in every idea.

Prezentarea devenise nu doar un simplu proiect, ci o poveste spusă cu pasiune.

The presentation became not just a simple project, but a story told with passion.

La final, aplauzele umplură camera, iar profesorul le zâmbi cu mândrie.

At the end, applause filled the room, and the teacher smiled proudly at them.

Darius nu doar că trecuse de această provocare, dar descoperise și bucuria de a lucra cu ceilalți.

Darius not only overcame this challenge but also discovered the joy of working with others.

Învățase că prietenii adevărați, ca Mihaela și Raluca, sunt cei care îți oferă curajul să crezi în tine.

He learned that true friends, like Mihaela and Raluca, are those who give you the courage to believe in yourself.

Atunci când ieșiră afară, zăpada începea să cadă din nou, acoperind totul cu o mantie albă de liniște.

When they stepped outside, the snow began to fall again, covering everything with a white mantle of peace.

Darius privi cerul și zâmbi.

Darius looked at the sky and smiled.

Timiditatea lui nu dispăruse complet, dar găsise ceva mai important - încrederea că nu este singur.

His shyness hadn't completely disappeared, but he had found something more important - the confidence that he was not alone.

Devenise mai puternic, iar acea iarnă părea acum mai caldă și mai luminoasă.

He had become stronger, and that winter now seemed warmer and brighter.