Pe străduțele înguste și fermecătoare ale Vechiului București, zăpada scârțâia sub pantofii celor care se grăbeau să își termine cumpărăturile de Anul Nou Ortodox.

On the narrow and charming streets of Old București, the snow crunched under the shoes of those hurrying to finish their shopping for the Orthodox New Year.

Raluca, Mihai și Anca mergeau încet, bucurându-se de luminile colorate care decorau orașul ca un tărâm magic de iarnă.

Raluca, Mihai, and Anca walked slowly, enjoying the colorful lights that decorated the city like a magical winter land.

Aerul rece era îmbibat cu aromă de vin fiert și castane coapte, împrăștiate de vânzătorii stradali ce zâmbeau veseli trecătorilor.

The cold air was imbued with the aroma of mulled wine and roasted chestnuts, spread by street vendors who cheerfully smiled at passersby.

Raluca conducea grupul, îmbibată de energie și optimism.

Raluca led the group, filled with energy and optimism.

Își propusese să mențină spiritul festiv și să își apropie prietenii, dar în sufletul ei simțea o umbră de îngrijorare.

She set out to maintain the festive spirit and bring her friends closer, but in her heart, she felt a shadow of worry.

De când Mihai plecase să studieze în străinătate, grupul lor părea să se destrame încet.

Ever since Mihai left to study abroad, their group seemed to be slowly falling apart.

– Hai, Mihai, să îți cumpărăm ceva care să îți amintească de acasă, spuse Raluca, trăgându-l spre un sălaș plin cu lucruri tradiționale românești.

"Come on, Mihai, let's buy you something to remind you of home," said Raluca, pulling him towards a stall full of traditional Romanian items.

Mihai, privind cu atenție rafturile, simțea o stranie deconectare.

Mihai, looking carefully at the shelves, felt a strange disconnection.

Timpul petrecut în altă țară l-a făcut să se schimbe, și acum nu mai era sigur de locul lui printre vechii prieteni.

The time spent in another country had changed him, and now he was uncertain of his place among old friends.

Anca, pragmatică și puțin cinică, analiza cu un zâmbet slab lucrurile expuse.

Anca, pragmatic and a bit cynical, analyzed the displayed items with a faint smile.

– Oricum, să zicem că sunt doar simbolice.

"Anyway, let's just say they're symbolic.

Mai bine îi dăm ceva util, zise ea, ridicând un fular gros, potrivit pentru iernile bucureștene.

We'd better give him something useful," she said, picking up a thick scarf suitable for București winters.

Raluca a luat un glob mic, pictat manual, care amintea de sărbătorile copilăriei lor, sperând că va trezi nostalgia în sufletul lui Mihai.

Raluca took a small, hand-painted ornament that reminded them of childhood holidays, hoping it would awaken nostalgia in Mihai's soul.

Au continuat să rătăcească prin Vechiul Oraș, când Mihai, simțind povara distanței și schimbării, a izbucnit:

They continued to wander through the Old Town when Mihai, feeling the burden of distance and change, burst out:

– Oare mai suntem aceiași prieteni?

"Are we still the same friends?

Distanta asta parcă ne-a transformat pe toți...

It feels like this distance has transformed us all..."

Și-a coborât privirea, simțind greutatea cuvintelor lui lăsându-i pe Raluca și Anca tăcuți pentru câteva momente.

He lowered his gaze, feeling the weight of his words leaving Raluca and Anca silent for a few moments.

Raluca simțea cum eforturile ei de a-i uni păreau zadarnice.

Raluca felt how her efforts to unite them seemed in vain.

Anca, însă, observând tristețea lor, a făcut primul pas spre reconciliere:

Anca, however, noticing their sadness, took the first step towards reconciliation:

– E normal să ne schimbăm.

"It's normal for us to change.

Dar asta nu înseamnă că nu mai contăm unul pentru altul, Mihai.

But that doesn't mean we don't matter to each other anymore, Mihai."

Aceleași lumini care decorau străzile le-au luminat și chipurile prietenilor, când au înțeles că distanța nu e un zid, ci o fereastră deschisă spre evoluție.

Those same lights that decorated the streets also lit up the friends' faces as they realized that distance is not a wall but an open window to evolution.

Raluca zâmbea ușurată, simțind cum inima ei se umple din nou de speranță.

Raluca smiled relieved, feeling her heart fill with hope again.

– Poate ar trebui să creăm noi tradiții, să ne reflecte viețile acum, adăugă Raluca cu speranță în voce.

"Maybe we should create new traditions, ones that reflect our lives now," added Raluca with hope in her voice.

Și așa, într-un colț al Vechiului București, sub luminile care continuau să danseze, acești trei prieteni au decis să își îmbrățișeze schimbările și să construiască punți noi între inimi.

And so, in a corner of Old București, under the lights that continued to dance, these three friends decided to embrace their changes and build new bridges between their hearts.

Au învățat că prietenia lor poate rezista peste timp și spațiu, iar noile tradiții vor păstra viu spiritul care i-a legat mereu.

They learned that their friendship could withstand time and space, and the new traditions would keep alive the spirit that always bound them.