Zăpada cădea dens afară, acoperind orașul într-un strat gros și rece.

The snow was falling heavily outside, covering the city in a thick, cold layer.

Înăuntrul spitalului, atmosfera era liniștită, dar încărcată de tensiune.

Inside the hospital, the atmosphere was calm yet loaded with tension.

Sunetul aparatelor medicale răsuna în surdină, creând un amestec ciudat de speranță și teamă.

The sound of the medical machines hummed softly, creating a strange mix of hope and fear.

Andrei stătea lângă fereastra camerei albe.

Andrei sat by the window of the white room.

Privea cum fulgii de nea se așezau pe pervaz.

He watched as the snowflakes settled on the window sill.

Gândurile lui erau la Elena, care dormea ușor în patul de spital.

His thoughts were with Elena, who slept softly in the hospital bed.

"Trebuie să fie bine," își repeta el ca un mantra, luptând cu îndoielile ce îl bântuiau.

"She must be okay," he repeated to himself like a mantra, battling the doubts that haunted him.

Pe hol, Mihai se plimba nerăbdător.

In the hallway, Mihai paced impatiently.

Se simțea prins aici, departe de prietenii lui, într-un loc unde timpul părea că stă pe loc.

He felt trapped here, far from his friends, in a place where time seemed to stand still.

Știa că mama lui era bolnavă și că trebuia să fie prezent, dar dorința de a evada era puternică.

He knew his mother was ill and that he had to be present, but the desire to escape was strong.

Încercând să uite de problemă, butona telefonul, dar fără entuziasm.

Trying to forget the problem, he fiddled with his phone, but without enthusiasm.

În acel moment, o discuție a doctorilor, fără voie, ajunse la urechile lui.

At that moment, a conversation among the doctors inadvertently reached his ears.

Ceva nu suna bine.

Something didn't sound right.

"Starea Elenei e instabilă," auzise și inima i se strânse.

"Elena's condition is unstable," he heard, and his heart sank.

Un val de frică și neputință îl cuprinse.

A wave of fear and helplessness swept over him.

Intră în cameră cu ochii umezi, confuz.

He entered the room with wet eyes, confused.

Andrei observa imediat.

Andrei noticed immediately.

Întinse mâna spre el și, pentru prima dată, bariera dintre ei căzu.

He reached out to him, and for the first time, the barrier between them fell.

"Mihai, și eu sunt speriat," spuse tatăl cu voce tremurândă.

"Mihai, I'm scared too," said the father with a trembling voice.

"Nu știu ce va fi, dar trebuie să fim puternici pentru mama.

"I don't know what will happen, but we need to be strong for mom."

" Mihai se așeză alături de tatăl său.

Mihai sat down next to his father.

Pentru prima dată, își dădu seama că nu este singur în frica lui.

For the first time, he realized he was not alone in his fear.

Tăcerea dintre ei era acum plină de înțelegere și suport reciproc.

The silence between them was now filled with understanding and mutual support.

În zilele ce au urmat, medicii aduceau vești bune: starea Elenei se stabiliza.

In the days that followed, the doctors brought good news: Elena's condition was stabilizing.

Andrei și Mihai erau mai aproape ca niciodată, împărtășindu-și grijile și speranțele pentru viitor.

Andrei and Mihai were closer than ever, sharing their worries and hopes for the future.

Elena se trezi într-o dimineață devreme, privindu-și familia rămasă peste noapte.

Elena woke up one early morning, looking at her family who had stayed overnight.

Zâmbetul ei, palid dar plin de viață, îi reasigură că erau împreună în această luptă.

Her smile, pale but full of life, reassured them that they were together in this battle.

Ei învățaseră să fie uniți, să împartă și bune, și rele.

They had learned to be united, to share both good and bad.

Acum, împreună, se pregăteau să se întoarcă acasă, unde zăpada urma să fie doar parte dintr-o iarnă trecătoare, nu dintr-o amintire dureroasă.

Now, together, they prepared to return home, where the snow would be just part of a passing winter, not a painful memory.

Mihai, privind pe fereastră, zâmbi.

Mihai, looking out the window, smiled.

Pentru prima dată, zăpada îi părea frumoasă.

For the first time, the snow seemed beautiful to him.

Familia era tot ce conta.

Family was all that mattered.