Într-o zi rece de februarie, Branul se înălța impozant, cu turnurile sale acoperite de zăpadă.

On a cold February day, Branul stood tall, with its snow-covered turrets.

Briza rece își făcea loc printre coridoarele castelului, dând un aer magic și misterios.

The cold breeze found its way through the castle's corridors, giving a magical and mysterious air.

Elena, Radu și Mircea se aventurează prin curtea castelului, crezând că sunt într-un joc de evadare.

Elena, Radu, and Mircea ventured through the castle courtyard, imagining they were in an escape game.

Mircea, cu zâmbetul său jucăuș, părea mai interesat de reacțiile prietenilor săi decât de enigmele invizibile.

Mircea, with his playful smile, seemed more interested in his friends' reactions than in the invisible puzzles.

"Oare pe unde ar trebui să începem?" întreabă Elena, entuziasmată de ideea unor puzzle-uri secrete.

"Where should we start?" Elena asked, excited by the idea of secret puzzles.

Radu privește în jur, încercând să-și ascundă nervozitatea.

Radu looked around, trying to hide his nervousness.

În buzunar, cutiuța cu inelul de logodnă părea să cântărească o tonă.

In his pocket, the little box with the engagement ring seemed to weigh a ton.

Dintr-odată, un sunet ciudat de pași ecoează prin hol.

Suddenly, a strange sound of footsteps echoed through the hall.

Mircea râde încet și șoptește, "Fantomele...".

Mircea laughed softly and whispered, "Ghosts..."

Radu simte cum i se ridică părul pe ceafă, dar își păstrează calmul.

Radu felt the hair stand on the back of his neck but kept his composure.

"Mircea, nu-ți bate joc," spune el, încercând să pară serios.

"Mircea, don't make fun," he said, trying to sound serious.

Cum pășeau în camerele vechi, Elena îl împingea pe Radu să caute indicii.

As they stepped into the old rooms, Elena urged Radu to look for clues.

Zadarnic, căci nu existau.

In vain, for there were none.

Curând, încep să-și dea seama că nu sunt nici hărți, nici ghicitori.

Soon, they began to realize there were no maps or riddles.

"Cred că ne-am rătăcit," spune Elena, simțind un ușor dezgust.

"I think we're lost," Elena said, feeling a slight disgust.

Mircea știa adevărul, dar își savura gluma puțin mai mult.

Mircea knew the truth but was savoring his joke a little longer.

Radu se plimbă neliniștit.

Radu paced restlessly.

Inelul lipsește!

The ring was missing!

În timp ce căutau prin colțurile întunecate ale castelului, Mircea realizează că nu mai e timp pentru glume.

As they searched through the castle's dark corners, Mircea realized there was no time for jokes.

"Ok, am o mărturisire," spune Mircea.

"Okay, I have a confession," said Mircea.

"Nu era niciun joc de evadare."

"There was no escape game."

Într-un colț, Radu, emoționat, îngenunchează și îi prinde mâna Elenei.

In a corner, Radu, emotional, knelt and took Elena's hand.

Își găsește curajul.

He found his courage.

"Elena," spune el, chiar în momentul în care Mircea începe să joace cu lumina.

"Elena," he said, just as Mircea started to play with the light.

"Vrei să fii soția mea?"

"Will you be my wife?"

În lumina pâlpâindă, răspunsul Elenei este un râs de ușurare și bucurie.

In the flickering light, Elena's response was a laugh of relief and joy.

"Da!"

"Yes!"

Mircea le zâmbește, ștergând orice urmă de vinovăție.

Mircea smiled at them, wiping away any trace of guilt.

Prietenii râd acum, povestind cum ziua lor aparent eșuată a dus la un final perfect.

The friends laughed now, telling how their apparently failed day led to a perfect ending.

Radu învață că spontaneitatea face magia vieții.

Radu learned that spontaneity is the magic of life.

Elena știe acum că relația lor este mai puternică decât imprevizibilitatea aventurilor.

Elena now knows their relationship is stronger than the unpredictability of adventures.

Și Mircea, cu toate glumele lui, a legat o poveste de neuitat.

And Mircea, with all his jokes, had woven an unforgettable story.

Iar Branul, martor tăcut, își păstrează aura secolară, zâmbind parcă unor noi începuturi.

And Branul, a silent witness, kept its century-old aura, seemingly smiling at new beginnings.