Vârful Munților Piatra Craiului era acoperit de un strat gros de zăpadă, reflectând lumina lunii ca un vechi diamant bine ascuns între pini.

The peak of the Munții Piatra Craiului Mountains was covered with a thick layer of snow, reflecting the moonlight like an old diamond well-hidden among the pines.

Adrian privea cu atenție harta și apoi își ridică privirea spre stelele ce călăuzeau drumul.

Adrian carefully studied the map and then lifted his gaze to the stars guiding the way.

Mirela și Sorin mergeau în spatele lui.

Mirela and Sorin walked behind him.

Vroiau să găsească un loc perfect pentru surpriza pe care Adrian o planificase de multe săptămâni.

They wanted to find the perfect spot for the surprise Adrian had been planning for many weeks.

Apropierea Zilei Îndrăgostiților i-a dat curajul să facă pasul cel mare.

The approach of Valentine's Day had given him the courage to take the big step.

Mirela ținea bine lanterna, aruncând raze de lumină peste zăpada neatinsă.

Mirela held the flashlight firmly, casting beams of light over the untouched snow.

"Este mai frig decât ne așteptam", spuse ea, cu vocea ușor tremurândă.

"It's colder than we expected," she said, her voice slightly trembling.

Sorin râse tare, "Frigul e ceea ce face o aventură bună să fie memorabilă.

Sorin laughed loudly, "The cold is what makes a good adventure memorable."

" Adrian nu putea decât să zâmbească.

Adrian could only smile.

Motto-ul lui Sorin era să trăiască fiecare zi cu intensitate.

Sorin's motto was to live every day intensely.

Pe măsură ce înaintau, vântul începu să bată mai puternic, aducând cu el fulgi groși de zăpadă.

As they moved forward, the wind began to blow stronger, bringing with it thick snowflakes.

Nici un nor nu era înfricoșător pentru ei cât momentul în care drumul a început să dispară sub alb.

No cloud was more intimidating for them than the moment when the path started to disappear under the white.

Adrian simți o strângere în stomac.

Adrian felt a tightening in his stomach.

Era mai greu decât anticipase.

It was harder than he had anticipated.

Își consultă harta din nou.

He consulted his map again.

Trebuiau să decidă: mergeau înainte sau se întorceau?

They had to decide: should they go forward or turn back?

Adrian se opri.

Adrian stopped.

Voia ca totul să fie perfect, dar siguranța era mai importantă.

He wanted everything to be perfect, but safety was more important.

"Ce crezi, Sorin?

"What do you think, Sorin?"

" întrebă el, căutând hotărârea în ochii prietenului său.

he asked, seeking determination in his friend's eyes.

Sorin se ridică pe vârfuri ca să se uite mai departe spre creastă.

Sorin stood on his tiptoes to look further toward the ridge.

"Suntem aproape.

"We're close.

Eu zic să continuăm.

I say we continue.

Oricum, ar putea fi o poveste interesantă de spus.

Anyway, it could be an interesting story to tell."

"Mirela se apropie de Adrian.

Mirela approached Adrian.

"Dacă simți că e prea periculos, ne întoarcem.

"If you feel it's too dangerous, we turn back.

Nu e nicio rușine în asta.

There's no shame in that."

" Dar Adrian decide să își urmeze inima.

But Adrian decided to follow his heart.

"Mai încercăm puțin.

"Let's try a little more.

Dacă devine prea greu, ne retragem.

If it gets too hard, we'll retreat."

"Cu pași atenți și respirație sincronizată, au continuat.

With careful steps and synchronized breathing, they continued.

Ajunseră pe vârful muntelui tocmai când cerul începu să devină o mare de alb și gri.

They reached the mountain peak just as the sky began to turn into a sea of white and gray.

Viscolul se întețea, dar dintre nori, o licărire de lumină părea promițătoare.

The blizzard intensified, but from the clouds, a glimmer of light seemed promising.

"Suntem sus", strigă Sorin, cu pumnii ridicați victorios.

"We're up," shouted Sorin, raising his fists victoriously.

Mirela se uită impresionată în jur.

Mirela looked around, impressed.

Adrian luă un moment pentru a vorbi.

Adrian took a moment to speak.

"Mirela, am venit aici nu doar pentru priveliște.

"Mirela, I came here not just for the view.

E pentru ceea ce simt pentru tine, zi de zi.

It's for what I feel for you, day by day.

Vrei să fii soția mea?

Will you be my wife?"

" Scoase un inel argintiu, simplu, strălucind în lumina slabă.

He took out a simple silver ring, shining in the dim light.

Chiar când surpriza lui Adrian plutea între ninsori, cerul începu să se limpezească.

Just as Adrian's surprise floated among the snowfalls, the sky began to clear.

Un răsărit miraculos deschise paleta lui de culori de la portocaliu la roz și auriu peste munți.

A miraculous sunrise opened its palette of colors from orange to pink and gold over the mountains.

Mirela, cu ochii umezi de fericire, spuse "Da," fără ezitare.

Mirela, with eyes wet with happiness, said "Yes," without hesitation.

Rămaseră acolo, îmbrățișați, bucurându-se de momentul lor împreună.

They remained there, embraced, enjoying their moment together.

Adrian simți cum aventura și precauția se pot echilibra într-o armonie care izbucnește dintr-un loc neprevăzut.

Adrian felt how adventure and caution can balance in a harmony that erupts from an unforeseen place.

Piatra Craiului i-a dat darul unei memorii cu o valoare inestimabilă.

Piatra Craiului gave them the gift of a memory with invaluable value.

Cu acest gând și cu răsăritul în față, cei trei porniră înapoi pe cărare, știind că natura le-a oferit ceva unic.

With this thought and the sunrise ahead, the three set off back down the path, knowing that nature had offered them something unique.

Adrian simțea că propunerea lui, sub cerul acela curat, a fost binecuvântarea unei noi începuturi.

Adrian felt that his proposal, under that clear sky, was the blessing of a new beginning.

Iarna era rece, dar inima îi era plină de căldură.

Winter was cold, but his heart was full of warmth.