
Winter Romance: Skating Adventures in Cismigiu Park
FluentFiction - Romanian
Winter Romance: Skating Adventures in Cismigiu Park
Cismigiuul, iarna, este ca o poveste de basm.
Cismigiu, in winter, is like a fairy tale.
Fulgii de zăpadă dansează rar, iar luminițele care atârnă între copaci oferă o luminozitate caldă.
Snowflakes dance slowly, and the little lights hanging between the trees provide a warm glow.
Lacul înghețat atrage zeci de cupluri care își doresc să petreacă un Valentine's Day romantic.
The frozen lake attracts dozens of couples eager to spend a romantic Valentine's Day.
Mihai își privește reflexia în gheață și își adună curajul.
Mihai looks at his reflection in the ice and gathers his courage.
Trebuie să o impresioneze pe Anca.
He must impress Anca.
Anca, cu zâmbetul ei inconfundabil, îl prinde de mână și îl trage spre gheață.
Anca, with her unmistakable smile, grabs his hand and pulls him toward the ice.
Ea își pune patinele cu îndemânare, în timp ce Mihai se chinuie să-și mențină echilibrul.
She puts on her skates skillfully, while Mihai struggles to maintain his balance.
Îi tremură genunchii puțin din cauza emoțiilor și a frigului, dar mai ales pentru că știe că patinajul nu este punctul lui forte.
His knees tremble slightly due to emotions and the cold, but mostly because he knows skating is not his strong suit.
Totuși, pentru Anca, este dispus să-și depășească limitele.
Yet, for Anca, he is willing to push his limits.
„Hai, curaj! E doar o pânză albă de care să ne bucurăm,” îi spune Anca râzând, emanând încredere.
“Come on, be brave! It’s just a white canvas for us to enjoy,” Anca says, laughing and radiating confidence.
Pe gheață, Anca alunecă grațios, ca și cum are aripi invizibile.
On the ice, Anca glides gracefully, as if she has invisible wings.
Mihai încearcă să o urmărească, dar patinele îl trădează și se simte ca un pinguin stângaci.
Mihai tries to follow her, but his skates betray him, and he feels like an awkward penguin.
Anca priveste înapoi și își încetinește ritmul, oferindu-i lui Mihai o privire plină de acceptare: „E bine.
Anca looks back and slows her pace, giving Mihai a look full of acceptance: “It’s okay.
Încearcă să te bucuri de clipă.”
Try to enjoy the moment.”
Mihai înghite în sec și își spune că e bine.
Mihai swallows hard and tells himself it’s all right.
Tot ce trebuie să facă este să nu se mai gândească atât de mult.
All he needs to do is stop overthinking.
Își îndreaptă atenția către peisajul superb.
He shifts his attention to the stunning landscape.
Copacii sunt încărcați cu zăpadă, luminițele sclipesc, iar râsetele celor din jur creează un amestec de energie care îl liniștește.
The trees are heavy with snow, the lights twinkle, and the laughter of those around creates a mix of energy that calms him.
Dintr-odată, într-un moment de neatenție, piciorul îi alunecă și Mihai simte cum cade în gol, doar că nu atinge nicicând gheața rece.
Suddenly, in a moment of distraction, his foot slips and Mihai feels himself falling, but he never touches the cold ice.
Anca, rapidă, îl prinde de braț și râde cu poftă.
Anca, quick as ever, catches him by the arm and laughs heartily.
În loc de umilință, Mihai descoperă că situația e amuzantă.
Instead of humiliation, Mihai finds the situation amusing.
Îi zâmbește larg.
He smiles broadly.
„Mulțumesc pentru salvare!”
“Thank you for the rescue!”
Cei doi se așează mai târziu pe o bancă, cu un ceai cald în mâini, privind lacul înghețat.
The two later sit on a bench, with a warm tea in their hands, watching the frozen lake.
Împărtășesc amintiri și vise despre aventuri viitoare, sub cerul de iarnă.
They share memories and dreams about future adventures under the winter sky.
Mihai realizează că expunerea vulnerabilităților lui nu a fost atât de grea cum crezuse, iar relația autentică cu Anca era ceea ce câștigase la final.
Mihai realizes that exposing his vulnerabilities wasn’t as difficult as he thought, and the genuine relationship with Anca was what he had gained in the end.
În acea seară, cu gustul dulceag al întâlnirii lor pe buze și inimile încălzite de conexiunea creată, Mihai și Anca plantează semințele unei prietenii care promite să devină mai mult.
That evening, with the sweet taste of their encounter on their lips and their hearts warmed by the connection they created, Mihai and Anca plant the seeds of a friendship that promises to become more.
Și de aici, planifică unde să fie următoarea lor aventură.
And from here, they plan where their next adventure will be.
Parcă zăpada cădea mai ușor, iar inima lui Mihai era mai ușoară ca niciodată.
It seemed like the snow was falling more gently, and Mihai's heart was lighter than ever.