Într-o zi rece de februarie, la o școală rurală din apropierea unui câmp de floarea-soarelui adormite, Andrei și Elena se pregăteau pentru festivalul de primăvară al școlii.

On a cold February day, at a rural school near a field of dormant sunflowers, Andrei and Elena were preparing for the school's spring festival.

Cerul era gri, dar copacii din jurul școlii începeau să arate muguri mici, semn că primăvara se apropia.

The sky was gray, but the trees around the school were starting to show small buds, a sign that spring was approaching.

Andrei era de obicei curios și dornic să învețe lucruri noi, dar ceva îl neliniștea de data aceasta.

Andrei was usually curious and eager to learn new things, but something was unsettling him this time.

Nu era vorba doar de entuziasm; era teamă.

It wasn't just excitement; it was fear.

Mereu i-a fost frică să performeze în fața tuturor.

He had always been afraid to perform in front of everyone.

Elena, prietena lui cea mai bună, își dorea să-l ajute.

Elena, his best friend, wanted to help him.

Ea cânta adesea în cor și nu avea teama scenelor.

She often sang in the choir and didn't have stage fright.

„Vom reuși”, îl asigura ea de fiecare dată.

"We will succeed," she assured him every time.

Cele două săptămâni înainte de festival, Andrei și Elena au decis să exerseze în fiecare zi după școală.

In the two weeks before the festival, Andrei and Elena decided to practice every day after school.

Se întâlneau în sala de muzică, unde domnul Vasile, profesorul lor, le-a îngăduit să rămână după ore.

They met in the music room, where Mr. Vasile, their teacher, allowed them to stay after hours.

„Doar respira și gândește-te la sunetele muzicii”, îi zicea Elena cu un zâmbet cald, arătându-i cum să o ia ușor.

"Just breathe and think about the sounds of the music," Elena would say with a warm smile, showing him how to take it easy.

Andrei era îngrijorat, dar simțea sprijinul Elenei și începea să prindă curaj.

Andrei was worried, but he felt Elena's support and began to gain courage.

Timpul a trecut repede, iar ziua festivalului a sosit.

Time passed quickly, and the day of the festival arrived.

Familia și prietenii elevilor umpleau sala de festivități a școlii, iar mirosul de prăjituri aduse de părinți plutea în aer.

The students' families and friends filled the school auditorium, and the smell of cakes brought by parents floated in the air.

Câmpul de floarea-soarelui lângă care se afla școala încă dormea sub paltonul de iarnă, dar în sufletele tuturor era deja primăvară.

The sunflower field near the school was still asleep under its winter coat, but in everyone's hearts, it was already spring.

Andrei își simțea inima bătând tare în piept.

Andrei felt his heart pounding in his chest.

„Oare dacă uit cuvintele?” își spunea.

"What if I forget the words?" he thought.

Dar, chiar înainte să urce pe scenă, Elena i-a spus: „Nu te gândi la alții.

But just before stepping on stage, Elena said to him, "Don't think about others.

Cânta doar pentru noi doi.” Andrei a respirat adânc și a pășit alături de Elena.

Sing just for the two of us." Andrei took a deep breath and stepped onto the stage alongside Elena.

Când au început să cânte, Andrei și-a imaginat că sunt doar el și Elena în sală.

As they began to sing, Andrei imagined that it was just him and Elena in the room.

Îi simțea calmul și încrederea.

He felt her calm and confidence.

Notele curgeau ușor, iar ritmul piesei i-a alungat frica.

The notes flowed easily, and the rhythm of the song drove away his fear.

La final, toată sala a izbucnit în aplauze.

At the end, the whole room erupted in applause.

Andrei zâmbea larg, realizând că nu doar a reușit să treacă peste teamă, dar chiar s-a bucurat de moment.

Andrei smiled widely, realizing that not only did he overcome his fear, but he also enjoyed the moment.

După spectacol, Andrei a stat alături de Elena, mândru și fericit.

After the show, Andrei stood next to Elena, proud and happy.

„Ai văzut?” a râs ea.

"Did you see?" she laughed.

„Ai reușit. Și a fost minunat!” Andrei a simțit o schimbare în sine; nu mai era același băiat temător.

"You did it. And it was wonderful!" Andrei felt a change within himself; he was no longer the same fearful boy.

Acum, era pregătit să înfrunte orice provocare ce avea să vină.

Now, he was ready to face any challenge that might come.

Primăvara venea încet, iar Andrei, ca și mugurii de pe crengi, era gata să înflorească alături de ea.

Spring was coming slowly, and Andrei, like the buds on the branches, was ready to bloom alongside it.