Sub cerul de primăvară, cerul era senin și păsările ciripeau voioase pe câmpurile înverzite.

Under the spring sky, the sky was clear, and the birds chirped merrily over the green fields.

Mihai și Ana, alături de colegii lor, mergeau încet spre Biserica Fortificată din Biertan.

Mihai and Ana, along with their classmates, walked slowly towards the Fortified Church of Biertan.

Aceasta era o excursie școlară mult așteptată, iar Mihai își propusese să îi impresioneze pe toți cu cunoștințele sale istorice, mai ales pe Ana.

This was a much-anticipated school trip, and Mihai had set out to impress everyone with his historical knowledge, especially Ana.

Mihai era un băiat curios, însă timid.

Mihai was a curious but shy boy.

Istoria era pasiunea lui, iar Biertan îl fascina.

History was his passion, and Biertan fascinated him.

Ana, pe de altă parte, era curajoasă, vorbăreață, dornică de aventuri și cu poftă de a descoperi lucruri noi.

Ana, on the other hand, was brave, talkative, eager for adventures, and had a thirst for discovering new things.

Mihai spera să atragă atenția Anei vorbindu-i despre ceva special legat de biserică.

Mihai hoped to capture Ana's attention by telling her something special about the church.

Ajunși în fața bisericii, elevii s-au oprit pentru a asculta explicațiile ghidului.

Arriving in front of the church, the students stopped to listen to the guide's explanations.

Biserica se ridica mândră, cu turnurile sale înalte și zidurile robuste ce dominau peisajul.

The church stood proudly, with its tall towers and robust walls dominating the landscape.

Razele de soare reflectau printre pietrele vechi și aerul mirosea a flori de câmp și iarbă proaspăt tăiată.

Sunrays reflected among the old stones, and the air smelled of wildflowers and freshly cut grass.

Mihai și-a făcut curaj.

Mihai gathered his courage.

Apropiindu-se de Ana, a spus cu vocea tremurând ușor:— Știi că în interiorul bisericii există o ușă secretă?

Approaching Ana, he said with a slightly trembling voice: — Did you know there is a secret door inside the church?

E ascunsă bine și se spune că a fost folosită pentru a proteja comorile satului în vremuri de restriște.

It's well hidden, and it's said that it was used to protect the village's treasures in times of distress.

Ana a deschis ochii mari, curioasă.

Ana opened her eyes wide, curious.

— Adevărat?

— Really?

Poți să-mi arăți unde este?

Can you show me where it is?

Mihai, încurajat de interesul Anei, a continuat:— Sigur!

Encouraged by Ana's interest, Mihai continued: — Sure!

Se află aproape de altar.

It's near the altar.

Dar nimeni nu știe exact cum se deschide astăzi, e una dintre enigmele bisericii.

But no one knows exactly how it opens today; it's one of the church's enigmas.

În acel moment, un profesor care îi ascultase discuția s-a apropiat.

At that moment, a teacher who had been listening to their conversation approached.

— Ce poveste interesantă, Mihai!

— What an interesting story, Mihai!

Dar ești sigur că așa stau lucrurile?

But are you sure that's the case?

Mihai a simțit cum îl cuprinde emoția și teama că s-ar putea înșela.

Mihai felt emotion and fear creep in, fearing he might be wrong.

În gândul său, a revizuit toate informațiile citite despre Biertan.

In his mind, he reviewed all the information he had read about Biertan.

A strâns din buze și a spus:— Da, domnule profesor.

He pressed his lips together and said: — Yes, sir.

Am citit despre aceasta într-o carte de istorie chiar în biblioteca școlii.

I read about it in a history book right in the school library.

Profesorul a zâmbit, impresionat de curajul lui Mihai, dar a pus câteva întrebări suplimentare.

The teacher smiled, impressed by Mihai's courage, but he asked a few more questions.

Mihai a reușit să răspundă cu încredere, gândindu-se la paginile cărții care îi deveniseră ca un prieten vechi.

Mihai managed to answer confidently, thinking of the pages of the book that had become like an old friend to him.

Ana, încântată de poveste, a intervenit:— Domnule profesor, pot să mă duc în bibliotecă cu Mihai când ne întoarcem?

Ana, delighted by the story, intervened: — Sir, can I go to the library with Mihai when we return?

Vreau să văd cartea aceea!

I want to see that book!

Profesorul, mulțumit de curiozitatea lor, a fost de acord.

The teacher, pleased with their curiosity, agreed.

În acea zi, Mihai nu doar că a dus povestea până la capăt, dar a câștigat și admirația Anei și a profesorului.

That day, Mihai not only carried the story to completion but also won the admiration of Ana and the teacher.

Ana l-a privit cu admirație și i-a spus:— Ai fost grozav!

Ana looked at him with admiration and said: — You were amazing!

Chiar ar trebui să devii istoric!

You should definitely become a historian!

Cu inima plină de bucurie, Mihai și-a dat seama că aventura din acea zi i-a oferit mai mult decât s-ar fi așteptat.

With a heart full of joy, Mihai realized that the adventure of that day had offered him more than he expected.

A înțeles că dragostea lui pentru istorie e mai puternică decât teama de a greși și că era pe drumul potrivit pentru viitorul său.

He understood that his love for history was stronger than his fear of making mistakes and that he was on the right path for his future.

Privind peste dealurile verzi, Mihai a știut că acesta este doar începutul călătoriei sale.

Looking over the green hills, Mihai knew this was just the beginning of his journey.

Fără să știe, și Ana devenise o parte importantă din ea.

Unknowingly, Ana had also become an important part of it.