Soarele strălucea puternic în acea dimineață de primăvară peste casa mare a familiei.

The sun shone bright that spring morning over the large family house.

Liniștea din curte era tulburată doar de ciripitul păsărilor și de sunetele vesele din bucătărie.

The quiet in the yard was disturbed only by the chirping of birds and the cheerful sounds coming from the kitchen.

Andrei stătea pe veranda din spate, inspirând adânc mirosul de cozonac proaspăt.

Andrei sat on the back porch, inhaling the deep smell of freshly baked cozonac.

Era acasă pentru prima oară după mulți ani petrecuți în străinătate.

It was his first time home after many years spent abroad.

Privind în jur, simțea că timpul a schimbat multe.

Looking around, he felt that time had changed many things.

Elena, sora sa mai mică, era ocupată să coloreze ouă împreună cu Mihai, verișorul lor.

Elena, his younger sister, was busy coloring eggs together with Mihai, their cousin.

Zâmbetele și râsetele lor umpleau casa, dar Andrei se simțea încă un străin.

Their smiles and laughter filled the house, but Andrei still felt like a stranger.

În inima lui, își făcea griji că distanța l-a îndepărtat de familia sa.

In his heart, he worried that the distance had estranged him from his family.

"Haide, Andrei! Avem nevoie de ajutorul tău să finalizăm pregătirile pentru Paște," l-a strigat Elena, invitându-l să se alăture.

"Come on, Andrei! We need your help to complete the preparations for Paște," called Elena, inviting him to join.

Cu o ezitare ușoară, Andrei a intrat în bucătărie, hotărât să facă parte din pregătirile festive.

With slight hesitation, Andrei entered the kitchen, determined to be part of the festive preparations.

Aproape uitase cât de plăcut era să se simtă împreună cu cei dragi în preajma sărbătorilor.

He had almost forgotten how nice it was to feel together with loved ones around the holidays.

Încetul cu încetul, Andrei începea să se relaxeze.

Slowly but surely, Andrei began to relax.

A început să frământe aluatul pentru cozonaci alături de Mihai și să glumească cu Elena despre întâmplări din copilărie.

He started kneading the dough for cozonaci alongside Mihai and joked with Elena about childhood stories.

În timp ce îndoiau pliurile perfecte ale colacilor, amintirile frumoase își făceau loc în sufletul lui Andrei.

As they folded the perfect pleats of the colaci, fond memories made their way into Andrei's heart.

Mai târziu, în timp ce pregăteau masa, Andrei și Elena au avut un moment de liniște.

Later, while setting the table, Andrei and Elena had a quiet moment.

"Știi, mi-a fost dor de voi toți," i-a spus Andrei cu sinceritate, privindu-și sora.

"You know, I missed all of you," Andrei said sincerely, looking at his sister.

"Am pierdut multe momente frumoase fiind plecat. Vreau să schimb asta."

"I’ve missed many beautiful moments being away. I want to change that."

Elena și-a așezat mâna pe brațul lui și i-a răspuns cu blândețe, "Nu contează unde ești, important este că ai revenit.

Elena placed her hand on his arm and responded gently, "It doesn't matter where you are, what’s important is that you’ve returned.

Familia este mereu aici pentru tine."

The family is always here for you."

În acea seară, familia s-a strâns în jurul mesei pline cu bunătăți tradiționale: cozonaci, ouă colorate, drob și ciorbă de miel.

That evening, the family gathered around the table filled with traditional delicacies: cozonaci, colored eggs, drob, and ciorbă de miel.

Luminile lămpilor străluceau cald peste fețele celor dragi, iar Andrei simțea cum legătura dintre ei se întărește cu fiecare zâmbet și poveste împărtășită.

The warm lamp lights shone over the faces of loved ones, and Andrei felt how the bond between them strengthened with each smile and shared story.

În mijlocul râsetelor și al poveștilor, Andrei a realizat cât de prețioasă este familia.

Amidst the laughter and stories, Andrei realized how precious family is.

Chiar dacă fusese departe, inima lui era tot aici, acasă.

Even if he had been far away, his heart was always here at home.

Și-a promis să își facă timp să fie mai des alături de ei, pentru că relațiile nu se întrețin singure.

He promised himself to make time to be with them more often, because relationships don't maintain themselves.

Când noaptea s-a lăsat, Andrei și-a dat seama că nu este niciodată prea târziu să îți regăsești drumul spre casă.

When the night fell, Andrei realized it is never too late to find your way back home.

Familia era ancoră, iar în acel moment, Andrei știa că, indiferent de distanță, legătura lor va rămâne puternică.

The family was his anchor, and at that moment, Andrei knew that regardless of distance, their connection would remain strong.

O nouă primăvară începuse, odată cu reîntâlnirea sufletelor lor.

A new spring had begun, along with the reunion of their souls.