Primăvara se așternea blând peste satul Săpânța.

Spring was gently settling over the village of Săpânța.

Vântul adia ușor printre mesteceni, iar păsările cântau neîncetat.

The wind was softly blowing through the birch trees, and the birds sang tirelessly.

Locul părea desprins dintr-o poveste, cu cimitirul vesel îmbrăcat în culori vii, unde fiecare mormânt avea o poveste de spus.

The place seemed lifted from a story, with the merry cemetery dressed in bright colors, where each grave had a story to tell.

Mihai pășea ușor printre crucile pictate, cu gândurile îndreptate spre tatăl său și spre întâlnirea cu Ana.

Mihai walked softly among the painted crosses, his thoughts directed toward his father and his meeting with Ana.

Mihai își dorea să se împace cu Ana, sora de care se îndepărtase cu mulți ani în urmă.

Mihai wanted to reconcile with Ana, the sister he had distanced himself from many years ago.

Disensiunile din trecut îi despărțiseră, iar acum, la mormântul tatălui lor, Mihai voia să schimbe asta.

Past disagreements had separated them, and now, at their father's grave, Mihai wanted to change that.

Însă Ioan, vărul lor, părea să fie mereu în cale, ținând ascuns un secret de familie.

However, Ioan, their cousin, seemed to always be in the way, keeping a family secret hidden.

Ana sosise deja, privind în tăcere la crucea colorată a tatălui lor.

Ana had already arrived, silently looking at their father's colorful cross.

Mihai se apropie, simțindu-i privirea rece.

Mihai approached, feeling her cold gaze.

Încercă să spargă gheața.

He tried to break the ice.

„Ana, am venit să vorbim. Trebuie să lăsăm trecutul în urmă”, spuse el încet.

"Ana, I came to talk. We need to leave the past behind," he said slowly.

Ana își întoarse capul, durerea era vizibilă în ochii ei.

Ana turned her head, the pain visible in her eyes.

„E greu, Mihai. Ai plecat, iar eu am rămas să mă descurc singură.”

"It's hard, Mihai. You left, and I had to manage on my own."

Mihai oftă, știind că nu va fi ușor să îndrepte lucrurile.

Mihai sighed, knowing it wouldn't be easy to fix things.

Decise că cel mai bine ar fi să confrunte adevărul.

He decided it was best to face the truth.

Se întoarse spre Ioan, care stătea mai deoparte, cu ochii plecați.

He turned to Ioan, who stood aside, eyes downcast.

„Ioan, e timpul să spui ce știi”, ceru Mihai hotărât.

"Ioan, it's time to say what you know," Mihai demanded firmly.

Ioan părea să ezite, dar oftând, se apropie.

Ioan seemed to hesitate, but sighing, he stepped closer.

„Adevărul e... un pic greu”, începu el.

"The truth is... a bit hard," he began.

„Tatăl vostru a lăsat un testament secret.

"Your father left a secret will.

El a vrut ca voi să fiți împreună, să vă ajutați.

He wanted you to be together, to help each other.

M-a rugat să nu vă spun până când voi vedea că sunteți pregătiți să vă împăcați.”

He asked me not to tell you until I saw you were ready to reconcile."

Ana răsuflă adânc, iar Mihai simți cum povara trecutului începe să se dizolve.

Ana took a deep breath, and Mihai felt the burden of the past beginning to dissolve.

Între timp, cerul se întunecă, iar o furtună se pregătea să izbucnească.

Meanwhile, the sky darkened, and a storm was brewing.

„Ana, îmi pare rău.

"Ana, I'm sorry.

Vreau să repar tot ce s-a stricat între noi”, zise Mihai, în timp ce cerul se deschidea.

I want to fix everything that went wrong between us," said Mihai, as the sky opened.

Ea îl privi cu ochi umezi, dar cu o sclipire de înțelegere.

She looked at him with eyes wet but with a glimmer of understanding.

„Poate că e timpul să lăsăm furtuna să spele tot trecutul.”

"Maybe it's time to let the storm wash away the past."

Sub ploaia de primăvară, Ana și Mihai s-au îmbrățișat, iertându-și greșelile.

Under the spring rain, Ana and Mihai embraced, forgiving their mistakes.

În timp ce Ioan stătea deoparte, reflectând la acțiunile sale, rămas descumpănit de felul rapid în care adevărul a schimbat totul.

While Ioan stood aside, reflecting on his actions, left bewildered by how quickly the truth changed everything.

Mihai a învățat importanța sincerității și a vulnerabilității.

Mihai learned the importance of honesty and vulnerability.

Epitafurile din cimitirul vesel parcă șușoteau despre vieți trăite cu mâhnire și împăcare.

The epitaphs in the merry cemetery seemed to whisper about lives lived with anguish and reconciliation.

Și, așa cum ploaia înlătură tot praful, așa și familia lor își spălăse păcatele trecutului, pregătindu-se pentru un nou început.

And just as the rain washes away all dust, so too did their family wash away the sins of the past, preparing for a new beginning.