Primăvara se simțea deja în aer la căminul studențesc.

Spring was already in the air at the student dormitory.

Florile începeau să înflorească, iar freamătul vieții de colegiu era peste tot.

The flowers were beginning to bloom, and the hustle and bustle of college life was everywhere.

Într-o cameră micuță, dar primitoare, cu pereții acoperiți de postere colorate și luminițe, Mihai își aranja atent cărțile pe biroul său.

In a small but welcoming room, with walls covered in colorful posters and lights, Mihai was carefully arranging his books on his desk.

Fire introspectivă, Mihai prefera să petreacă serile absorbit în lecturi, decât să participe la petrecerile zgomotoase ale colegilor săi.

An introspective soul, Mihai preferred to spend his evenings absorbed in readings rather than attending his colleagues' noisy parties.

Larisa, pe de altă parte, era sufletul evenimentelor.

Larisa, on the other hand, was the life of the events.

Deși mereu zâmbitoare și plină de energie, simțea presiunea activităților din ce în ce mai apăsătoare.

Although always smiling and full of energy, she felt the pressure of increasingly demanding activities.

Ea avea nevoie de cineva care să o înțeleagă, cineva care să nu ceară mai multă energie decât putea ea oferi.

She needed someone who understood her, someone who wouldn't ask for more energy than she could provide.

Totul a început când profesorul lor de sociologie a anunțat formarea de echipe pentru un proiect important.

It all started when their sociology professor announced the formation of teams for an important project.

Mihai și Larisa au fost repartizați împreună.

Mihai and Larisa were assigned together.

La prima lor întâlnire, într-o după-amiază de vineri, au început să discute despre proiect.

At their first meeting, on a Friday afternoon, they began to discuss the project.

"Eu chiar vreau să fac o treabă bună", a spus Mihai, încercând să-și facă auzită vocea timidă.

"I really want to do a good job," said Mihai, trying to make his timid voice heard.

"Și eu. Dar am atâtea lucruri pe cap...", a mărturisit Larisa, cu un oftat cald.

"So do I. But I have so many things on my mind..." confessed Larisa, with a warm sigh.

La început, dialogurile lor erau strict academice.

At first, their dialogues were strictly academic.

Mihai era reținut, iar Larisa, deși binevoitoare, era mereu grăbită.

Mihai was reserved, and Larisa, though well-meaning, was always in a hurry.

Dar seara fatidică, când electricitatea s-a întrerupt și întunericul s-a lăsat asupra căminului, a schimbat totul.

But the fateful evening when the electricity went out and darkness fell upon the dormitory changed everything.

Mihai a aprins o lumânare, iar lumina tremurătoare crea un mediu intim și liniștit.

Mihai lit a candle, and the flickering light created an intimate and peaceful setting.

"Am mai multe lumânări. Rămâi puțin?", a întrebat el.

"I have more candles. Would you stay for a while?" he asked.

"Sigur!", a zâmbit Larisa, așezându-se pe o pernă pe jos.

"Sure!" smiled Larisa, sitting on a cushion on the floor.

În liniștea camerei, au început să povestească.

In the quiet of the room, they began to share stories.

"Uneori mă simt singur aici", a recunoscut Mihai.

"Sometimes I feel lonely here," admitted Mihai.

"Parcă totul e atât de haotic."

"Everything seems so chaotic."

"Și eu. Îmi doresc să pot împăca totul, să fiu perfectă... Dar e greu", a spus Larisa cu sinceritate.

"Me too. I wish I could balance everything, be perfect... But it's hard," Larisa said with sincerity.

Pe măsură ce vorbeau, barierele dintre ei dispăreau.

As they talked, the barriers between them disappeared.

Au râs, au împărtășit dorințe și visuri.

They laughed, shared wishes and dreams.

În acea noapte, Mihai și-a dat seama că nu mai era singur, iar Larisa a realizat că nu trebuie să fie perfectă pentru a fi apreciată.

That night, Mihai realized he wasn't alone anymore, and Larisa saw that she didn't have to be perfect to be appreciated.

A doua zi, sub soarele blând de primăvară, Mihai și Larisa au decis să iasă împreună.

The next day, under the gentle spring sun, Mihai and Larisa decided to go out together.

S-au plimbat prin parc, bucurându-se de fiecare moment împreună.

They strolled through the park, enjoying every moment together.

Era începutul unei relații care le aducea amândurora mai mult decât anticipaseră.

It was the start of a relationship that brought them both more than they had anticipated.

Cu Paștele aproape, Mihai și Larisa au sărbătorit nu doar ajunul sărbătorii religioase, ci și primul lor Paște împreună, ca un început de promițătoare aventuri comune.

With Paștele (Easter) approaching, Mihai and Larisa celebrated not only the eve of the religious holiday but also their first Paște together, as the beginning of promising shared adventures.

În sfârșit, și-au găsit unul în altul sprijinul de care aveau nevoie, lăsându-i fiecăruia timp și răgaz să fie pur și simplu ei înșiși.

Finally, they found in each other the support they needed, giving each other the time and space to simply be themselves.