În spatele geamurilor înalte ale spitalului de campanie, primăvara își făcea simțită prezența.

Behind the tall windows of the field hospital, spring was making its presence felt.

Mirosul florilor invada aerul, iar vântul blând adia printre copaci.

The smell of florilor invaded the air, and the gentle breeze swept through the trees.

Înăuntru, însă, atmosfera era tensionată.

Inside, however, the atmosphere was tense.

Andrei, un tânăr de douăzeci și ceva de ani, stătea pe un scaun tare de metal lângă sora sa, Elena.

Andrei, a young man in his early twenties, sat on a hard metal chair next to his sister, Elena.

Amândoi așteptau vești despre tatăl lor, Petru, care era în sala de operații.

They were both waiting for news about their father, Petru, who was in the operating room.

Era prima zi de Paște, dar familia lor nu simțea bucuria sărbătorii.

It was the first day of Easter, but their family did not feel the joy of the holiday.

Andrei își fixa privirea în podea, ascunzându-și îngrijorarea.

Andrei fixed his gaze on the floor, hiding his worry.

Nu voia ca Elena să-i simtă teama.

He did not want Elena to feel his fear.

Ea avea nevoie de un frate puternic acum.

She needed a strong brother now.

Elena i-a zâmbit timid și a spus, "O să fie bine.

Elena smiled at him timidly and said, "O să fie bine.

Trebuie să avem încredere.

We must have faith."

"Andrei a dat din cap, încercând să pară de acord și calm.

Andrei nodded, trying to appear agreeable and calm.

În interiorul lui, însă, se purta o bătălie între speranță și frică.

Inside him, however, there was a battle between hope and fear.

Gândul că ar putea să-și piardă tatăl i-a strâns inima.

The thought of potentially losing his father clenched his heart.

Dar nu putea lăsa lacrimile să curgă.

But he could not let the tears flow.

Era Paște, iar el trebuia să se arate curajos pentru Elena.

It was Easter, and he had to be brave for Elena.

Minutele treceau greu.

The minutes passed slowly.

Andrei își amintea cum Petru le povestea despre copilăria lui, despre Paștile petrecute la țară, cu ouă roșii și cozonaci.

Andrei remembered how Petru used to tell them about his childhood, about the Easters spent in the countryside, with red eggs and cozonaci.

Vroia doar ca tatăl său să treacă cu bine peste operație și să fie din nou cu familia, să le spună povești și să râdă împreună.

He just wanted his father to get through the operation safely and be with the family again—to tell them stories and laugh together.

Ușa sălii de operații s-a deschis în cele din urmă.

Finally, the door of the operating room opened.

Un doctor a ieșit și s-a apropiat de ei.

A doctor came out and approached them.

Inima lui Andrei începu să bată mai repede.

Andrei's heart began to beat faster.

"Tatăl vostru e bine.

"Your father is okay.

Operația a fost un succes," spuse medicul.

The operation was a success," the doctor said.

Andrei simți cum o greutate i se ridică de pe umeri.

Andrei felt a weight lift off his shoulders.

Elena, cu ochii plini de lacrimi, l-a îmbrățișat strâns.

Elena, her eyes full of tears, hugged him tightly.

Andrei își dădu seama că nu mai trebuie să fie singur în fața fricii.

Andrei realized that he no longer had to face fear alone.

Elena era acolo pentru a-l susține, la fel cum el era pentru ea.

Elena was there to support him, just as he was for her.

În acea zi, în mijlocul spitalului de campanie, familia lor a sărbătorit Paștele într-un mod simplu, dar profund.

On that day, in the midst of the field hospital, their family celebrated Easter in a simple, yet profound way.

Petru, încă slăbit, zâmbea alături de copiii săi.

Petru, still weak, smiled alongside his children.

În sfârșit, Andrei înțelese că puterea adevărată nu înseamnă să ascunzi ce simți, ci să împarți greutățile cu cei dragi.

Finally, Andrei understood that true strength doesn't mean hiding what you feel, but sharing burdens with loved ones.

Și așa, în acea primăvară, familia lor s-a reunit, bucurându-se de miracolele mici pe care viața le oferă.

And so, in that spring, their family was reunited, enjoying the small miracles that life offers.