În mijlocul unei ierni geroase, Bucureștiul era acoperit cu o pătură albă de zăpadă care scânteia sub lumina palidă a soarelui.

In the middle of a frosty winter, București was covered with a white blanket of snow that sparkled under the pale light of the sun.

Liceul Public București, însă, era viu și plin de energie, coridoarele lui pline de elevi grăbiți să ajungă în clasele lor.

The Liceul Public București, however, was lively and full of energy, its corridors filled with students hurrying to reach their classes.

Printre aceștia se aflau Andrei și Elena.

Among them were Andrei and Elena.

Andrei era un băiat tăcut, adesea văzut cu un carnet de notițe plin de formule complicate.

Andrei was a quiet boy, often seen with a notebook full of complicated formulas.

Mintea sa ascuțită pentru matematică îl făcuse cunoscut printre colegii săi, dar el, deși apreciat, se simțea adesea singur.

His sharp mind for mathematics had made him known among his peers, but he, although appreciated, often felt alone.

Elena, colegă de clasă și o fire veselă, îl observa cu atenție pe Andrei.

Elena, a classmate with a cheerful nature, observed Andrei closely.

Îi admira perseverența și cum își dorea să câștige competiția națională de matematică care urma.

She admired his perseverance and how much he wanted to win the upcoming national mathematics competition.

Însă, zilele treceau și Andrei simțea cum presiunea concursului se mărea.

However, as days passed, Andrei felt the pressure of the competition growing.

Stresul și teama de a dezamăgi îi umbreau hotărârea.

Stress and the fear of disappointing overshadowed his determination.

În timp ce restul lumii părea să fie entuziasmată de sărbătorile de iarnă, el se simțea prins într-o cursă fără sfârșit.

While the rest of the world seemed excited about the winter holidays, he felt trapped in an endless race.

Într-o după-amiază, după ore, Elena îl abordă pe Andrei la ieșirea din clasă.

One afternoon, after class, Elena approached Andrei at the exit of the classroom.

"Andrei, știu că te pregătești pentru concurs.

"Andrei, I know you're preparing for the competition.

Te pot ajuta să te simți mai bine pregătit?

Can I help you feel better prepared?"

", spuse ea cu un zâmbet cald, încercând să nu pară prea insistentă.

she said with a warm smile, trying not to seem too insistent.

Andrei, surprins de oferta ei, își dădu seama cât de mult tânjea după o mână de ajutor.

Andrei, surprised by her offer, realized how much he longed for a helping hand.

Au decis să studieze împreună, iar Elena, chiar dacă nu era la fel de bună la matematică, și-a dat toată silința să îl susțină pe Andrei.

They decided to study together, and Elena, even though she was not as good at mathematics, did her best to support Andrei.

Seara, în sala de lectură a liceului, înconjurați de culegeri și foi de hârtie, Andrei își pierdu cumpătul.

In the evening, in the school's reading room, surrounded by collections and sheets of paper, Andrei lost his composure.

"Mă tem că nu sunt suficient de bun", răbufni el.

"I’m afraid I'm not good enough," he burst out.

Lacrimile se înfiripară în colțul ochilor săi.

Tears began to form in the corners of his eyes.

Elena se apropiă mai mult, îndemnându-l să-și deschidă inima.

Elena moved closer, urging him to open his heart.

"Îți înțeleg temerile," îl liniști Elena, "dar eu cred în tine.

"I understand your fears," Elena reassured him, "but I believe in you.

Matematica e despre logică, dar și despre pasiune.

Mathematics is about logic, but also about passion.

Nu ești singur, Andrei.

You're not alone, Andrei."

" Cu aceste cuvinte simple, dar sincere, Elena îi oferise lui Andrei o alinare de care nu știa că are nevoie.

With these simple but sincere words, Elena offered Andrei a comfort he didn’t know he needed.

Cu fiecare zi care trecea, presiunile păreau să dispară treptat.

With each passing day, the pressures seemed to gradually disappear.

Andrei nu mai era singur în drumul său.

Andrei was no longer alone on his journey.

Cu ajutorul Elenei, a înțeles că succesul într-o competiție nu înseamnă doar cunoștințe, ci și sprijinul celor din jur.

With Elena's help, he understood that success in a competition is not just about knowledge, but also the support of those around us.

A venit ziua competiției, iar Andrei, deși emoționat, era mult mai sigur pe sine.

The day of the competition arrived, and Andrei, although nervous, was much more confident.

Intrat în sala mare, plină de alți concurenți, simțea că nu mai este doar Andrei cel singuratic.

Entering the large hall, full of other contestants, he felt that he was no longer just the solitary Andrei.

Acum era Andrei, susținut de prietenia Elenei, și gata să își înfrunte temerile.

Now he was Andrei, supported by Elena's friendship, ready to face his fears.

În final, Andrei s-a descurcat excelent în competiție.

In the end, Andrei performed excellently in the competition.

Dar mai important decât premiul câștigat, a fost lecția că uneori cea mai mare putere vine din sprijinul celor care cred în noi.

But more important than the prize won was the lesson that sometimes the greatest strength comes from the support of those who believe in us.

Și astfel, între ninsorile reci ale Bucureștiului, o prietenie nouă și călduroasă s-a născut, luminându-i cărarea.

And so, among the cold snows of București, a new and warm friendship was born, lighting his path.